Ce însemnă să fii ”autentic”?

Toți suntem cine suntem până când recunoaștem "parcă aș vrea să fiu altcineva, am, așa, o idee, dar mi-e frică pentru că în sinea mea simt că nu merit". Deci meriți să fii cine îți dorești să fii? Sau aștepți ca cei din jur să te valideze fără ca tu să depui niciun efort?

Cine un te lasă să fii "autentic"? Acum nu ești autentic? Ești o hologramă? Ce înseamnă să fii "tu însuți"? O sintagmă la modă, cu care ne-am obișnuit din multele articole care dau speranță fără soluții. Cu toată această abundență de mesaje înțelepte, înălțătoare, oamenii tot nu știu ce au de făcut. Mesajele mobilizatoare ajută cumva la secreția de dopamină, urmăresc exaltarea fără sens, relaxarea mediocră, blocarea într-o intenție de schimbare înainte de a începe.

Aceasta este problema lipsei de aliniere cu imaginea dezirabilă. Copilul trece prin multe roluri pe care le testează pentru că doar așa le poate învăța. Trece prin rolurile de acuzator, de stăpân, de sclav, de victimă, de rege, de prințesă, de acuzator, de cuceritor. Pentru cele negative, este pedepsit. Pentru cele pozitive, este ironizat. Dar este și validat pentru unele roluri care se aliniază cu nevoile nesatisfăcute ale părintelui: "dă-le să știe cine e șeful", "ești prințesă, nu te intersează", "ești cel mai bun", "ești cea mai frumoasă".

La această dinamică se adaugă un cocktail de drepturi neconștientizate, stimă de sine scăzută, lipsă de contact cu sinele, temeri, complexe, teme de familie, abuzuri emoționale și rețeta este gata.

Identificarea barierelor care nu te lasă să îți găsești liniștea este primul pas în rezolvarea problemelor cu care te confrunți.